Bombay

“O experienta care trebuie traita”, imi spunea o colega cind am venit in India. “Daca vrei sa vezi aia, mergi acolo, daca vrei sa vezi ailalta, mergi acolo, and if you want to see a mess, go to Bombay”, zicea un alt coleg, tot cind am venit in India. Amindoi aveau dreptate, colegul mai mult decit colega:)
Ca sa incep cu partea culturala, pe o insula la care am ajuns cu vaporul plecind din Bombay, se gasesc Elefanta Caves, pesteri sapate si sculptate in piatra (in India de Vest, sint mai multe locouri unde poti vedea asa ceva). Ce au unic grotele de aici este o reprezentare a zeului Shiva ca avind 3 capete, pentru cele 3 laturi ale sale: protectoare, destructiva si creatoare. Cum poza nu e prea clara, va spun eu ca latura protectoare e cea frontala, creatoare este cea din dreapta, respective capul de femeie, iar in stinga si putin vizibil este capul destructiv. Sculptura asta este impresionanta, de la distanta si de aproape, daca incepi sa in invirti in jurul ei, sa te uiti la ce are diferit fiecare cap.
Venind de pe insula inapoi in oras, te intimpina Gateway of India, o poarta mare in stilul arcurilor de triumf europene, construita ptr venirea unei regine a Angliei in India. Am ales ptr Poarta Indiei o poza de aproape, ca sa creez atmosfera ptr cit de aglomerat este orasul asta:)

Orasul are temple mari si frumoase (care il fiecare zi sint decorate cu flori prospete, portocalii, insirate pe ata), plaje (unde oamenii intra imbracati in apa, copiii joaca crichet sau, in ziua cind am fost eu si era sarbatoare, toata lumea ridica zmeie), o industrie cinematografica care lanseaza saptaminal citeva filme (aici am vazut primul si pina acum singurul film indian, unde, dupa parerea mea, se cinta si danseaza insufficient!!) si 13 mil de oameni, adica mai mult de jumatate din Romania, concentrata intr-un singur oras.
Iar cel mai aglomerat loc din oras, din cite am vazut eu in 2 zile, este moscheea Haji Ali. Cladirea e frumoasa, mare si alba, si ptr a ajunge acolo mergi pe o alee care are in stinga si in dreapta oceanul. La flux, apa acopera aleea si moscheea devine insula. La asa o amplasare, ma asteptam ca pe aleea aia ”zeii sa mearga la brat cu poetii”, cum cinta Doru Stanculescu. In realitate, in orasul ala sint milioane de musulmani, iar duminica nu muncesc si ca atare pot merge sa se roage. Iar drumul, pe ambele parti, e plin de cercetori, care de asemenea se roaga in cor. Prietenul care mi-a aratat orasul (un indian, coleg de servicu pina acum 2 luni) imi spunea ca oamenii vin aici duminica si dau bani si mincare cersetorilor ptr a se spala de pacatele adunate in timpul saptaminii. Sanse mari sa te curati de pacate ai daca dai mincare la 100 de cercetori, iar cum si hindusii sint si ei plin pe pacate, vin si ei duminica si sporesc aglomeratia in zona. Suvoiul e asa de mare, ca daca ai lesina din cauza caldurii, probabil tot inauntru in moschee ai ajunge, inpins de ceilalti. Oricum, e bine sa mergi mai pe mijlocul aleei, ptr ca altfel risti sa te lovesti in miinile si picioarele bolnave ale cercetorilor, pe care ei si le agita cu o verva de neexplicat ptr viata de o duc si ptr caldura care e acolo. E prima moschee din cite am vazut eu unde femeile au voie sa intre, insa pe o intrare separata, iar inauntru lumea aproape ca se bate sa ajunga in fata, ptr ca un preot sa le dea in cap cu o pana de paun. Mai mult n-am putut sa vad, din cauza aglomeratiei.
La poarta moscheei, e un loc faimos ptr mincarea non-vegetariana de o vinde, si zic loc ptr ca asta este, o taraba pe marginea aleei, unde se frige carne. Printre oamenii care trec, cersetori, praf si gunoaiele care ramin dupa ce apa se retrage la reflux. Prietenul indian asteptase toata ziua momentul asta, a trebuit sa il dezamagesc a 2-a oara (prima oara refuzasem o pasta alba comestibila, care se oferea ptr binecuvintare in templul alb cu flori portocalii. Iar vorbele pe care mi le-a adresat in poarta moscheei, emblematice de altfel ptr calatoria asta, sint: “De cite ori sa-ti spun, doamna, ca mincarea care se ofera in asemenea locuri vine direct de la zei, si nu ai de ce sa pui la indoiala igiena cu care e preparata”:)))))
Cum urmeaza sa se insoare, ii urez sa isi hraneasca nevasta si copiii cu mincare care vine din locuri mai putin sacre decit astea pe care mi le-a aratat.
Cam asta a fost Bombayul. Mai trebuie sa merg acolo o data, e un loc bun pentru cumparat lucruri care nu sint in Romania mi s-a spus, dar inca nu sint pregatita pentru asta:)
Venind inapoi in Pune, le spuneam colegilor mei indieni ca eu m-am nascut intr-un sat, si ca imi place viata linistita, dar nu ma pot intoarce in satul meu pentru ca nu as avea ce munci acolo.
Si ei au intrebat: “cit de mare e satul tau?”
Eu: “4-5 mii de oameni”
Ei: “Nu o sa gasesti un asemenea loc in India”