Gatii de Vest, in partea asta a Indiei

Dupa cum vedeti, e o schimbare mare de culoare fata de muntii nostri. Gatii de Vest nu sint acoperiti de iarba decit putin, iar iarba este galbena, cum aici nu a mai plouat de citeva luni. Nu sint prea inalti, sint abrupti si de multe ori acoperiti de stinca, mie mi s-au parut destul de greu de urcat cu piciorul. Cum nu e multa vegetatie, in aer este tot timpul praf, iar de sus vezi totul estompat, ca prin ceata. Vulturi sint multi, asta nu prea am inteles, cum la noi, unde muntii sint mai inalti, virfurile mai necirculate, si in plus ar avea si ce sa manince, nu am vazut niciodata un vultur.
In partea asta unde am fost eu, muntii sint destul de bine acoperiti de sosele iar toate punctele de belvedere sint accesibile cu masina (in dulcele stil indian – aici ca sa urce un etaj toata lumea ia liftul). Si atunci doar mergi cu masina de la un punct la altul, te dai jos din masina si te uiti (eu am fost cu motocicleta, ceea ce a adaugat putin dramatism calatoriei)
Pe un platou unde am urcat am gasit un lac, unde oamenii isi chemau\ trageau\ impingeau caii sa ii spele, asa cum bunicul meu isi spala calul in Dunare, pe vremea cind era mai in putere.
Am mers apoi la o cetate (peisajul s-a schimbat, au aparut paduri si maimute), cetate care, spre deosebire de cele de la noi, construite sa apere drumurile de cotropitori, a fost ridicata probabil in cel mai sigur loc din zona, ptr ca nimeni sa nu ii deranjeze vreodata.
Ma gindesc ca asta e explicatia ptr ca asa s-a intimplat la un moment dat si cu capitala tarii: din cauza ca Delhi era tot timpul atacat de moguli, cineva a mutat capitala tarii la Aurangadab (un oras relativ aproape de Bombay). Au trait acolo linistiti vreo 10-15 ani, insa si-au dat seama ca au lasat nordul intru totul la dispozitia mogulilor, si au trebuit sa se intoarca in Delhi.
Cetatea e pastrata in consecinta destul de bine, si integrata in viata de zi cu zi – dupa atita drum prin salbaticie sus de tot am gasit case, familii cu copii, unde oamenii coboara in vale ptr apa (iar apa este cel mai aproape de ei, dintr toate lucrurile de care au nevoie). Asta mi s-a parut total contrar dulcelui stil indian, dar banuiesc ca mai am de aflat multe deste tara asta.
Peisajul vazut de pe ziduri in jos este foarte frumos, multe din constructiile lor mari si izolate care au supravietuit timpului sint ridicate in locuri foarte frumoase, ptr ca oamenii se retrageau aici ptr meditatie, asta mi-a explicat un indian cind am fost la un templu sapat in stinca si inconjurat de chilii mici ptr locuit, pe linga Aurangabad.
Probabil ca asa e, a 2-a zi de dimineata pornind pe la 6 inapoi catre oras am intilnit pe drum, asezati pe bordura soselei si cu fata catre vale, oameni care meditau si care ptr asta urcasera, pe intuneric, toata valea.