Cu barca pe canale

Kerala este destinatia nr 1 ptr turism in locuri verzi, potrivit unui top National Geographic si odata ce ajungi acolo, intelegi de ce. In afara de cer, totul este verde. Canalele inguste trec printre casele oamenilor, si copiii alerga la apa sa iti faca cu mina si striga sa le dai un pix. Adultii sint un pic stinjeniti ca ii vezi spalindu-si hainele sau spalindu-se pe dinti in apa din canal, dar deja barcile cu turisti sint pate din viata lor acum. Au mici ateliere in care produc sfoara din coaja de nuca de cocos si din care nu cistiga aproape nimic, insa este singura munca pe care femeile o pot face acolo.


Ptr canalele late am luat o barca mare, acoperita cu rogojina, am ocolit cu ea citeva insule, trecind pe linga grupurile de pescari. Asa am ajuns la femeile care culeg scoici de pe fundul apei. Citisem cu ceva timp in urma, in povestile de calatorie ale cuiva, ca femeile care culegeau scoici pe linga o insula din Japonia il impresionasera cel mai mult, si persoana asta isi povestea o calatorie foarte lunga. Intr-adevar e un lucru uimitor. De la distanta vezi numai o gramada de barci goale, si te intrebi cum de au ajung in mijlocul apei.

Cind te apropii, se contureaza niste cercuri plutind pe apa, si incepi sa auzi un zgomot extem de melodios si imposibil de identificat. Cind vii si mai aproape, iti dai seama ca sint vocile femeilor, amestecate cu risul lor si cu zgomotul trecerii sub si deasupra apei, iar cercurile sint capetele lor, acoperite cu un teanc impresionant pe prosoape (care pe mine m-ar duce la fund).