Anul Nou

In Kerala nu se vinde alcool la vedere, din cauza taxelor, asa incit berea se serveste la ceainic si se factureaza ca "bautura speciala". In aceeasi linie, in noaptea de anul nou, restaurantele se inchideau la 11 (mai putin alea care cereau o suma importanta ptr faptul ca iti dadeau mincare si ramineau deschise pina dimineata). Pe plaja se da cu artificii si toti localnicii te intreaba cum te cheama si de unde esti intr-un mod care pina la urma devine usor agreasiv. Asa ca pina la urma am intilnit un grup multinational si ne-am refugiat la ei in curte, unde am stat pina dimineata (transnochando, cum se zice in limba a 2 dintre ei, adica traversind noaptea:)).
Despre ei nu o sa scriu mult, erau oameni care toata viata lor au calatorit, si am inca mintea neclara cu privire la viata traita asa. Iar ciocnirea dintre, intr-o parte, omul care munceste si spera ca isi poate trai viata fara rate, desi in scurt timp se va inhama in rate, si, in cealalta parte, omul care nu are nici o grija decit sa vada locuri noi (unul dintre ei povestea despre cimpurile cu floarea-soarelui inflorita, de la noi de la Babadag) este grea:)) Panait Istrati scria despre oamenii care plecau in lume, si intotdeauna vedeam ca banii, ptr viata traita de azi pe miiine, sint usor de strins. De data asta, in Kerala, nu mai erau personaje de roman de acum 60 de ani, erau oameni reali, de virsta mea, mai tineri si mai batrini, care au ales sa traiasca asa, si erau peste tot in jurul nostru. O sa pun deci doar o poza cu 3 dintre ei si atit:)



In noaptea aia am crezut a indienii din sud nu sarbatoresc anul nou. Era gresit, il sarbatoresc, insa a 2-a zi, pe lumina, cu un carnaval cu costume cu paiete si camioane decorate si populate cu specific (cam ce am vazut la televizor despre Brazilia, doar ca oamenii sint imbracati). Am mai vazut asa o desfasurare de entuziasm, energie si talent o singura data numai, tot in India (la petrecerea de Craciun a firmei); acum a fost uimitor, ptr ca nu stiam ca anul nou este marcat, undeva in lume, asa.